INTERVIU VIDEO: prof. Marius C. Cimpoae în dialog cu preotul catolic Ioan Chișărău

INTERVIU prof. Marius C. Cimpoae în dialog cu părintele Ioan Chișărău (preot Parohia Greco-Catolică Sf. Maria Regina Păcii și a Unității, președintele Asociației “Darul Vieții” Timișoara)

Din interviu:

• Primăria ne-a interzis să ne mai rugăm în fața clinicilor de ginecologie. Au protestat ginecologii spunând că le stricăm reputația.
• Noi trebuie să mergem pe mâna milostivirii lui Dumnezeu.
• Le-am spus tinerelor mame: Nu omorâți un suflet nevinovat! Dacă veți considera că acest copil este o povară pentru voi, eu și cu soția mea îl vom adopta! Numai nu-i omorâți! Nu am făcut nicio adopție până acum!
• Între milioanele de copii avortați din țara aceasta oare câți au fost niște preoți sfinți, pastori sfinți, niște genii? Am omorât sfinți!
• Avortul este o pruncucidere, dar o ucidere mai cumplită și mai atroce decât uciderea pe care o face un criminal în serie.
• Avortul este un blestem asupra mamei care face avortul, un blestem asupra familiei ei și un blestem asupra urmașilor urmașilor ei, și un blestem asupra acestei națiuni. Este blestemul sângelui asupra acestei națiuni care-și ucide pruncii.
• O națiune care-și ucide pruncii este o națiune fără speranță. Și România și țările europene sunt națiuni fără speranță, națiuni care sunt în stare de extincție.
• Eu sunt preot, sunt duhovnic de suflete. Rar am întâlnit femei care să nu spună: ȘI EU AM FĂCUT AVORT!
• Din patriotism, vino și apără-ți țara de acest război nevăzut pe care diavolul l-a dezlănțuit împotriva propriului nostru popor! Nu sta indiferent!

Editor imagine: Ruben Tofan
Producător: prof. Marius C. Cimpoae
Sursa: www.harul-tm.ro

Chile văzută de o româncă evanghelică din Santiago

Chile văzută de o româncă evanghelică din Santiago

Interviu cu Georgia Blidar, o româncă din Santiago, Chile

Georgia Blidar s-a născut, după cum ne mărturiseşte, într-un spital din Ineu, judeţul Arad, pe 18 mai, 1991. Este al zecelea copil dintr-o familie de creştini ortodocşi cu 11 copii. A crescut în Apateu, o comună frumoasă, zonă de câmpie, din acelaşi judeţ. A studiat apoi la Arad, la Universitatea „Aurel Vlaicu”, specializarea Jurnalism. Din 11 august, 2014, tânăra locuieşte într-un oraş de trei ori mai mare, ca număr de locuitori, decât Bucureştiul, mai exact în Santiago, Chile, unde şi-a găsit sufletul pereche. Cei doi sunt membri într-o biserică baptistă reformată din Santiago, o denominaţie creştină care a abaondonat toate „tradiţiile” din bisericile protestante şi se bazează strict pe Biblie. Georgia deţine un blog personal, în limba spaniolă, pe care postează în general articole şi eseuri pe teme creştine: www.georgiablidar.com

Ce ne poţi spune despre familia ta din România?

Suntem trei fete şi opt băieţi, dar pentru că, până m-am născut eu, fraţii mai mari deja începeau să se mute (cel mare deja se căsătorise), eu am ajuns să locuiesc singură cu părinţii şi nu prea am simţit că fac parte dintr-o familia numeroasă, doar când ne reunim, atunci, da.

Ce ştiai despre Chile înainte să-l întâlneşti pe soţul tău, Abraham?

Nu ştiam multe despre Chile înainte să vin aici, doar că e o ţară cu multe cutremure.

Când te-ai mutat în Chile, cunoşteai deja bine limba spaniolă. Cum ai reuşit să o înveţi? Ce te-a determinat să faci aceasta?

Eu nu mi-am propus să învăţ această limbă, am învăţat-o prin harul Domnului fără să îmi dau seama. Eu mă uitam la telenovele cu mama mea, când eram mai mică. Într-o zi îmi făceam temele şi mami era acolo, la un moment dat un personaj a spus ceva amuzant şi eu am râs. Mama m-a întrebat de unde ştiu ce a zis, că eu eram cu ochii în caiet, eu am zis că nu ştiu, atunci mi-am dat seama că ştiu spaniolă, de fapt mama şi-a dat seama. O vorbeam fluent când am ajuns aici.

Ce te-a surprins când ai ajuns în această ţară?

M-a surprins că şi aici este frig iarna, frig ca în România. Oamenii nu sunt aşa de treabă cum ne spun telenovelele şi mentalitatea noastră - că latinii sunt calzi - sunt oameni normali. Ceea ce m-a surprins, de asemenea foarte tare, este faptul că absolut toţi: bărbaţi, femei, copii, toţi îşi iubesc echipa naţională de fotbal „La roja” cum o numesc ei, pentru că echipamentul lor este de culoarea roşie. Când este un meci, toată lumea stă în casă, să îl vadă, îşi pun tricoul echipei şi cântă cu mândrie imnul naţional.

Prin ce anume se diferenţiază Chile de celelalte ţări din America de Sud?

Chile este diferită pentru că are economia cea mai bună din America de Sud. Prin accent, dialectul chilian este diferit în aşa fel încât ei numesc cuvintele specifice de aici - care nu există în celelalte ţări din America Latină – „chilenismos”.

Te rog să ne spui câteva asemănări şi deosebiri dintre Chile şi România.

România şi Chile se aseamănă prin faptul că şi aici nepotismul e în floare, de lucru găseşti uşor doar dacă ai pile şi relaţii, dar există şi excepţii desigur. Chile, ca şi România, a avut perioada ei de comunism cu Allende, dar nu aşa de îndelungată. Transportul în comun e mai bun ca şi la noi în ţară, acest oraş e imens, aşa că mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Locuieşti în capitala ţării, Santiago. Ce ne poţi spune despre acest oraş?

Santiago e un oraş mare, faci o oră cel puţin în orice direcţie te îndrepţi, e un oraş frumos, înconjurat de munţi, iar dincolo de munţi ştiu că se află Argentina. Aici nu prea plouă, dar dacă vine toamna şi tot nu vine ploaia, se declanşază stare de urgenţă ambientală şi guvernul anunţă care maşini pot circula în oraş în acele zile.

Care sunt cele mai indezirabile oraşe de locuit din Chile?

Sincer cred că în Nord e cel mai de nedorit să locuieşti, nu prea sunt oraşe, având în vedere că aici graniţa ţării, la Vest, e oceanul. E frumos, dar zic zona de Nord pentru că oricând e un cutremur puternic, acolo totul se dărâmă.

Dacă ar trebui să te muţi într-un alt oraş din Chile, pe care l-ai alege şi care ar fi motivul?

Dacă ar fi să ne mutăm, aş vrea să ne mutăm în Viña del Mar, e la o oră cu maşina, e un oraş lângă ocean, plajă, aerul e curat tot timpul, e superb.

Ce puncte turistice din Chile ai recomanda unui vizitator şi de ce?

Eu nu am vizitat multe locuri din Chile încă, de aceea nu recomand ce nu am văzut. Dintre locurile pe care le-am vizitat este oraşul Valparaiso, e la ocean, e un oraş de vis, seamănă cu unele locuri din Spania, se văd încă urmele spaniolilor aici, dar ei au identitatea  lor. Pe lângă Valparaiso, Viña del Mar, desigur. Drumul către acest oraş e plin de o parte şi de alta cu palmieri, parcă sunt păduri întregi de palmieri, mie îmi plac foarte mult. Am vizitat Temuco, e un oraş în sudul ţării, acolo e mai rece pe toată perioada anului datorită apropierii de Polul Sud. Această ţară ar trebui vizitată toată, pentru că în partea de Nord e foarte cald, iarna sunt temperaturi de 20 de grade, iar în partea de Sud e foarte frig.

Cum sunt priviţi străinii în Chile? Există mulţi emigranţi acolo?

Nu ştiu dacă sunt mulţi imigranţi în toată ţara, dar ştiu că aici în Santiago sunt mulţi, pentru că e capitala. Sunt mulţi americani, se retrag aici, români sunt puţini. Anul trecut, la ambasadă mi-au spus că suntem cam 500. Peruani sunt mulţi, lucrează ieftin, chilienii îi discriminează, nu ştiu de ce. Nu fură, ci lucrează! Străinii europeni sau americanii sunt priviţi bine, oriunde mergi ştiu că eşti străin şi te tratează bine, sunt buni cu străinii din aceste părţi.

Am înţeles că cei mai mulţi emigranţi din Chile sunt veniţi din Peru şi din Argentina. Există diferenţe între cultura acestora şi cea a localnicilor din Chile? Dar în ce priveşte limba/dialectul?

Nu ştiu prea multe despre cultura din Peru sau Argentina, dar accentul îl pot recunoaşte oriunde. Argentinienii pronunţă diferit litera “y” le iese un fel de “j” e asemănător cu accentul din Uruguay. Peruanii vorbesc cel mai corect limba spaniolă din  America Latină, o vorbesc normal, doar că vorbesc mai încet şi folosesc „pe” în loc de „po” specific chilienilor, cum ar fi „no(a)” la ardeleni.

Care este politica tării privind micii întreprinzători? Sunt încurajate afacerile în această ţară?

Sunt şi nu prea, dar am observat că în domeniul informaticii e mai uşor să ai propria afacere pentru că nu e aşa scump, dar e greu oricum, e cam ca în ţara noastră, trebuie să ai un capital puternic pentru orice afacere.

Cum este sistemul de pensii din Chile?

Sistemul de pensii e cam acelaşi ca în România, se au în vedere anii, salariul. Poţi avea pensie privată.

Care sunt în general nemulţumirile celor din Chile?

Nemulţumirile sunt cu privire la preţurile tuturor produselor, sunt scumpe aici în Santiago în comparaţie cu salariul minim, care este de 241.000 pesos chilenos. Un dolar SUA este egal cu aproximativ 700 de pesos!

Dar nemulţumirile tale?

Aş dori să existe mai multe biserici biblice în această ţară.

În ce mod s-a schimbat ţara după 25 de ani de dictatură?

Sunt doar de un an aici, nu pot face comparaţii de înainte şi după, dar ce am aflat de la socrii mei este că Allende, preşedintele comunist a început să facă la fel ca Ceauşescu la noi, să dea mâncare pe raţii şi din acest motiv oamenii lui Pinochet l-ar fi omorât.

Cum arată democraţia în Chile?

Democraţia în Chile arată aşa ca în multe alte ţări, adică există libertate... Există şi libertatea preluată de la Statele Unite, deja au legalizat acordul de uniune civilă între persoane de acelaşi sex. Am observat că Chile vrea să copieze cam tot din State dar nu cred că e o idee bună, Chile are identitate proprie.

În urmă cu 55 de ani, mai exact pe 22 mai 1960, Chile a fost devastat de cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată: 9,5 grade Richter. De atunci, periodic au avut loc o serie de alte cutremure, cele mai recente din anul acesta fiind: pe 16 septembrie (8,3 grade) si cel din 7 noiembrie (6,8 grade). Cât de mare pericol prezintă seismele pentru Chile şi ce măsuri s-au luat de diminuare a numărului de victime în caz de cutremur?

Pentru zonele care nu au luat măsuri, seismele sunt nişte pericole gigantice având în vedere că aici nu trece o lună fără seisme mai puternice sau mai puţin puternice. Aici toate clădirile sunt anti-cutremur, cel puţin aici în Santiago, de aceea atunci când are loc un seism clădirea se mişcă dintr-o parte în alta dar nu se prăbuşeşte. Am simţit aceasta  când a avut loc ultimul cutremur puternic, acum vreo trei luni, vedeam cum se leagănă mall-ul dar nu se rupea sau prăbuşea  nimic.

Enumeră, te rog, câteva zone/oraşe din Chile sunt cele mai predispuse la cutremure sau tsunami şi câteva localităţi care sunt cele mai ferite de aceste cataclisme.

Ştiu că Santiago e cel mai ferit de tsunami, pentru că nu suntem lângă mare, zonele cele mai ferite de cutremur nu ştiu care sunt, ar fi greu  să mă pronunţ deoarece epicentrul unui cutremur poate să se afle în loc diferit de fiecare dată, din cauza poziţiei acestei ţări deasupra plăcilor tectonice.

Ce ne poţi spune despre soţul tău?

Soţul meu este creştin, un dar de la Dumnezeu, e inginer informatician, provine dintr-o familie creştină. Ne-am cunoscut în România, dar o vreme am vorbit  doar pe reţelele de socializare, apoi el a mers în ţară ca să mă cunoască, înainte să vin eu aici.

Cred că într-o căsnicie mixtă există posibilitatea unui dialog lung şi important, în urma căruia, ca printr-o osmoza fiecare poate învăţa de la celălalt multe lucruri. De exemplu: obiceiuri, credinţe, cum să-şi desăvârşească caracterul, cum să adere la un stil de viaţă comun, frumos. Cum e să ai un partener de viaţă chilean?

Noi, fiindcă avem aceeaşi credinţă, ne e uşor să ne înţelegem, când ne uneşte Dumnezeu. E frumos să fiu căsătorită cu un chilian, ei sunt mai romantici, e cultura lor aşa, soţul meu mă surprinde des. Ceea ce a trebuit să învăţ a fost dialectul, câteva cuvinte ca să le înţeleg, dar sunt doar câteva cuvinte, nu este o altă limbă.

Spune-ne câte ceva despre sistemul de educaţie din Chile. Se pune accent pe educaţie? Care sunt profesiile cele mai apreciate?

Nu prea am avut tangenţă cu sistemul de educaţie de aici, dar ştiu din ce mi s-a spus că e cam ca la americani sistemul, doar că nu prea sunt buni la engleză elevii chilieni, de aceea americanii au profitat de situaţie şi au înfiinţat şcoli de engleză. Profesiile cele mai apreciate sunt cele de medic, asistent medical, inginer informatic, inginer în construcţii.

Dar despre echivalarea studiilor făcute în alte ţări, cum ar fi în România?

Echivalarea studiilor din România se face pe baza diplomei emise de facultatea unde ai studiat care trebuie legalizată la ambasadă, apoi predată aici la Universitatea Catolică (este cea mai prestigioasă din ţară), iar dacă ei consideră necesar e posibil să dai un examen de echivalare. Acest demers durează mult şi nu întotdeauna are succes.

Ce obiceiuri sau tradiţii din Chile te-au surprins cel mai mult?

Ei iau Ziua Naţională foarte în serios. Pe 18 septembrie toţi sunt la „fonda” este un fel de târg unde se dansează, se mănâncă „empanadas” – un fel de mâncare cu aluat, care are înăuntru carne, ceapă, ouă... Mie îmi place cea cu brânză sărată. Pot spune că m-a surprins că aici nu te „petrece” nimeni până la uşă atunci când pleci din casa cuiva! Îmi place obiceiul acesta românesc, deci aici îmi lipseşte!

Am înţeles că lunile de vară în Chile sunt: decembrie, ianuarie şi februarie. Cum e să sărbătoreşti Crăciunul vara? Ce obiceiuri de Crăciun au locuitorii din acest stat?

Crăciunul vara este foarte ciudat, ei zic la Crăciun „Pascua” care înseamnă Paşte şi la Paşte tot „Pascua”, nu ştiu de ce, e un mister, am tot întrebat de ce, pentru că nu are sens, dar nu am primit răspuns. Chiar şi pâinea specifică cu scorţişoară şi stafide pe care o cumpără sau o fac de Crăciun, tot „Pan de Pascua” o numesc (pâine de Paşte). De Crăciun ei nu prea merg cu colindul, nu am văzut nici măcar un grup anul trecut.

Dar Anul Nou?

De anul nou, chilienii zic că trebuie să te prindă anul cu bani în buzunar, cu fasole, cu tot felul de lucruri care simbolizează bogăţia, ca să fie aşa de bine şi anul viitor, cam ca la români.

Cum apreciezi mass-media din Chile?

Mass-media este ca peste tot în lume, prinsă de febra ratingului, tot ceea ce se vede sunt emisiuni de la care nu ai nimic de învăţat „farandula”- emisiuni de bârfă şi divertisment.

Care este ziarul tău preferat?

„El Mercurio” pentru că este ziarul care nu are imagini gigante pe prima pagină cu titluri de culori ţipătoare. Este ziarul care reprezintă „the quality journalism” aici.

Ce părere ai de muzica chileană? Care sunt cântăreţii tăi preferaţi?

Nu am cântăreţi preferaţi, acum îmi plac unii, mai târziu alţii. Muzica în Chile e cumbia, salsa, astea sunt ritmurile latinilor. Au un ritm specific „cueca” este muzica populară pe care se dansează dansul popular specific chilian numit ca şi muzica „cueca”.

Vin mulţi turişti în ţara ta de adopţie?

Există o varietate de turişti, nu ştiu dacă în mare număr, dar sunt aici în Santiago, merg în Insula Paştelui mulţi şi în diferitele oraşe de pe Coastă.

Ce impact are religia asupra vieţii sociale în Chile?

Principala religie e catolicismul. Există însă şi multe biserici evanghelice, în special penticostale şi carismatice. Soţul meu provine dintr-o familie de penticostali. Aici am observat că de fapt religia nu are impact asupra vieţii sociale, cultura latină are impact asupra religiei, de aceea sunt atât de mulţi carismatici.

Împreună cu soțul, frecventezi o biserică baptistă reformată. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre această denominație creștină.

Când am citit prima dată Biblia, am luat decizia de a merge la una dintre bisericile cele mai  fidele acestei cărți – Cuvântul lui Dumnezeu. Așa am ales să frecventez o biserică baptistă. Aici, în Santiago, frecventăm o biserică baptistă reformată „Iglesia Bautista Comunidad de la Gracia”. O biserică baptistă reformată este o biserică biblică, adică se bazează doar pe Biblie, doctrina este biblică, nu se scoate și nu se adaugă absolut nimic. Este foarte important să nu adăugăm sau să scoatem după bunul plac pasaje din Biblie, nu noi trebuie să schimbăm Biblia, Biblia trebuie să ne schimbe pe noi. O biserică baptistă reformată este o biserică ce are doctrinele Reformei în ce privește mântuirea omului: Sola Scriptura (Numai Scriptura), Sola Fide (Numai credința), Sola Gratia (Numai prin har), Solus Christus (Numai prin Hristos), Soli Deo Gloria (Numai lui Dumnezeu glorie). Aceste doctrine se bazează pe Scriptură. Scriptura o recunoaștem ca autoritate supremă în toate aspectele credinței și practicii. Doar Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ocupe locul central în biserică. Ne bucurăm de adevărul ce se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu, care arată suveranitatea lui Dumnezeu în doctrinele harului: depravarea totală (omul e mort în păcatele lui, de aceea nu poate face nimic pentru a se salva – Efeseni 2:1); alegerea necondiționată (Dumnezeu nu salvează pentru faptele bune, nici pentru vreun merit al nostru – Tit 3:5); răscumpărarea definitivă (Domnul Isus a sfârșit planul mântuirii omului, noi nu putem adăuga nimic); chemarea eficientă (Dumnezeu alege pe ai Lui și ei nu se vor pierde); perseverența sfinților (copiii lui Dumnezeu își vor sfârși chemarea prin harul Domnului). Aceste doctrine sunt specificate clar în Biblie în crezul și confesiunea bisericii baptiste. În ceea ce privește evanghelizarea, credem că nu există o contradicție între suveranitatea lui Dumnezeu în salvarea poporului ales și porunca Lui pentru noi de a predica Evanghelia la „orice făptură”. O biserică baptistă reformată este o biserică activă, care dorește să-L glorifice pe Dumnezeu, de aceea avem timp de adorare, ne strângem să-L slăvim pe Dumnezeul biblic – Domn mare și glorios. Dar toate se fac în reverență și frică de Dumnezeu, în biserică trebuie să existe o ordine (1 Corinteni 14:40).

În final te rog să transmiţi un mesaj cititorilor noştri.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă vă doresc pacea aceea pe care doar Dumnezeu o poate da. Să ne amintim de ce există Crăciunul - pentru că s-a născut Mântuitorul. Multe binecuvântări le doresc tuturor cititorilor dvs.

A consemnat,

Octavian D. CURPAŞ

Phoenix, Arizona

INTERVIU: Marius C. Cimpoae împreună cu pastor Cristian Florea

Interviu cu pastorul Viorel Iuga, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din Romȃnia

“Creştinul, indiferent unde se află, trebuie să facă ce i-a încredinţat Cristos”

Interviu cu pastorul Viorel Iuga, președintele Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din Romȃnia

De la oaspeți așteptǎm, ori daruri bune, ori vești noi, ori ajutor, ȋntǎriri. Dumneavoastrǎ, frate pǎstor Viorel Iuga ați devenit cunoscut și ȋndrǎgit de frații romȃni pribegi, de toate confesiunile evanghelice, cu prilejul vizitelor și misiunilor din anii trecuți printre noi, aici ȋn Belgia. Bine ați revenit la noi, la frații romȃni, creștini luptǎtori din inima Europei.

Vǎ mulțumim pentru gȃndul bun și disponibilitatea manifestatǎ de mai multǎ vreme de  a sta puțin de vorbǎ, de a ne acorda acest interviu.

Ȋntrebare: Bisericile baptiste din Romȃnia au parcurs un drum cu dificultǎți de la cǎderea regimului comunist, dar au reușit sǎ respingǎ unele influențe lumești, chiar și erezii venite din lumea civilizatǎ și ȋmbuibatǎ, cum ar fi « teologia bunǎstǎrii »,  ori laicizarea ȋnchinǎrii, introducerea lumescului și firescului ȋn slujbele sfinte. Care ar fi principalele dumneavoastrǎ preocupǎri și a echipei care vǎ ajutǎ, ȋn privința curǎției credinței, a așteptǎrii ȋn veghere a Venirii Domnului?

Răspuns: Nu ştiu cât de bine am depăşit aspectele amintite, dar ne dorim mult să ajutăm bisericile în eforturile depuse în vederea aşteptării Domnului printr-o viaţă curată şi activă.

Ȋ. - Unul din predecesorii dumneavoastrǎ ȋn fruntea UCB mi-a creat impresia cǎ  se exprimǎ cu jumǎtate de mǎsurǎ despre “teoria cesațiunii”, fiind cunoscut faptul cǎ ȋn toatǎ perioada comunistǎ frații baptiști din eșaloanele fruntașe propovǎduiau aceasta teorie, oarecum ȋn armonie cu ideologia comunistǎ. V-am fi tare recunoscǎtori, dacǎ ați fi dispus sǎ ne prezentați pe scurt viziunea și lumina dumneavoastrǎ ȋn ce privește lucrarea și manifestarea darurilor Sfȃntului Duh ȋn vremea noastrǎ  și ȋn anii vieții noastre.

R. - Dumnezeu nu Se schimbă şi Scriptura rămâne aceeaşi.  

Ȋ. - Tot ca o racilǎ a vremii de opresiune comunistǎ – socotim noi – relațiile dintre cele douǎ confesiuni surori, baptistǎ și penticostalǎ au avut mult de suferit. Ȋn noile condiții și sub pǎstorirea dumneavoastrǎ putem spera la trezirea duhului unitǎții, la revigorarea Alianței Evanghelice, la o plǎcutǎ și frǎțeascǎ și deplinǎ armonie ȋntre noi? Ar putea fi experiența frumoasǎ și pozitivǎ de 20 de ani de la Elim Bruxelles un imbold ȋn privința aceasta?

R. - Toţi cei din AER am decis să facem ce ne va ajuta Domnul pentru o colaborare mai frumoasă şi mai biblică în vederea ajutării bisericilor în împlinirea mandatului divin.

Ȋ. – Presupun cǎ aveți – nu se poate sǎ nu aveți – o viziune proprie profundǎ privind soarta romȃnilor creștini, cu inima și sufletul, din diaspora. Noi reținem din cele ce spun și se exprimǎ dascǎlii noștri spirituali care ne viziteazǎ, douǎ coordonate diametral opuse :

a. avem oportunitatea și chiar misiunea de a reȋncreștina Europa și lumea – sunǎ puțin… dar, așa ni se spune,

b. vremurile astea de bejenie au destabilizat familiile, au bulversat tineretul, au fǎcut sǎ explodeze imoralitatea sexualǎ. (!) Și asta sunǎ a sperietoare, dar nici una din cele douǎ viziuni nu le prezentǎm ȋn glumǎ, așa cǎ așteptǎm pǎrerea dumneavoastrǎ și vǎ mulțumim dacǎ o exprimați pe larg.  

R. Creştinul autentic, indiferent unde se află, trebuie să fie şi să facă ce i-a încredinţat Cristos. Credincioşia şi hărnicia sunt obligatorii, iar rezultatele sunt în mâna lui Dumnezeu.

Ȋ. - Ni s-a pǎrut cǎ frǎțietatea baptistǎ a fost mai activǎ și s-a remarcat mai bine pe plan politic ȋn anii aceștia de « ȋnșelǎtoare democrație »  din țara noastrǎ, Romȃnia. Am ȋndrǎzni sǎ vǎ ȋntrebǎm ce viziuine aveți despre  cȃte un creștin baptist sau penticostal, ori evanghelic ȋn general; ajuns ȋn fotoliu parlamentar, sau instalat ca primar? Pot ei sǎ influențeze ȋn bine mersul treburilor obștii,   ȋndreptarea societǎții, ori ȋși sucesc și ei calea, cad ȋn mocirlǎ și intrǎ ȋn combinații dubioase? Ce-i sfǎtuiți pe fruntașii noștri, sǎ batǎ la porțile afirmǎrii politice, ori sǎ stea cuminți, la casa lor, ȋn familia și profesia lor?

R. - Nu mă pricep la politică. Consider că slujitorii bisericii trebuie să se ţină de păstorirea turmei încredinţate de Domnul. Ceilalţi creştini, să facă exact ceea ce le cere Domnul. Dacă Domnul va cere cuiva să Îl onoreze în domeniul politic, să asculte. Numai să fie sigur că este vorba de chemarea Dommnului, nu de alte interese...

Ȋ: - Am vrea sǎ atingem puțin și latura escatologicǎ a istoriei ce spumegǎ sub ochii noștri. Ce credeți despre tribulația și migrația masivǎ a populațiilor arabe/musulmane spre Europa? Are acest fenomen dimensiuni apocaliptice? Se aude sunetul vreunei trȃmbițe de ȋnger?

R. Nu ştiu! Ştiu însă că Domnul nostru a spus foarte clar şi în mod repetat: Iată, Eu vin CURÂND!  Să fim pregătiţi în fiecare clipă pentru întâlnirea cu El!

Vǎ mulțumim din toatǎ inima, frate pǎstor, vǎ urǎm toate binecuvȃntǎrile Domnului și toatǎ Lumina Sfȃntǎ și ȋn slujba ce v-a fost ȋncredințatǎ de cǎtre frǎțietatea trǎitoare a credinței de confesiune baptistǎ.  Și abia așteptǎm sǎ revenim cu urmǎtoarea « stare de vorbǎ » despre frații romȃni binecredincioși din țarǎ și de afarǎ, despre enormele provocǎri cǎrora tineretul creștin trebuie sǎ le facǎ fațǎ - știm cǎ pentru ei aveți cea mai mare dedicare - despre ispitirea bogǎțiilor ce frȃng și sufocǎ inima pocǎiților, depre noile erezii, despre semnele vremurilor și deslușirea glasului trȃmbiței…

Zaharia Bonte - Bruxelles, Belgia

Interviu cu Florence Joy Enns, cântăreață creștină din Germania

Vocea ei a răsunat din catedrala din Munich la Campionatul Mondial de Fotbal, în 2006!

Interviu cu Florence Joy Enns, cântăreață creștină din Germania

Florence Joy Enns este o faimoasă cântăreaţă din Germania, scriitoare şi actriţă. Îi place să călătorească şi să viziteze ţări din Europa, Israel şi Statele Unite. Cântă la chitară şi pian, vorbeşte germană nativ şi engleză foarte bine. Majoritatea melodiilor din albumul intitulat “Only Hope” sunt în engleză.

În 2006, cu ocazia inaugurării Campionatului Mondial de Fotbal, Florence Joy a fost invitată să cânte în catedrala din Munich. La un an după acest eveniment, ea a jucat rolul unei fete drăguţe, numită “Jasmin”, în serialul german “Ahornallee”. De asemenea, Florence este autoarea unei cărţi cu titlul “I want to live truthfully and real”, în care povesteşte despre experienţa avută în timpul castingului emisiunii din Germania “A Star Search 2″ şi în special, despre felul în care îşi trăieşte viaţa cu Dumnezeu.

Florence s-a născut în Zeven, în nordul Germaniei, în apropierea Hamburgului, are o soră mai mare şi un frate mai mic. Familia ei a locuit în Zeven, Tostedt, Dresden, Munich şi Cologne. Relocările familiei sale au survenit din motive de serviciu, exceptând ultima mutare a cântăreţei, datorată căsătoriei. Florence are doi copii, un fiu, Lennox, născut în 2009, şi o fetiţă, Kiana, născută în 2012.

Octavian D. CURPAŞ (O.D.C.): Îmi poţi spune ceva despre soţul tău? Când şi unde l-ai cunoscut? Cum l-ai descrie?

Florence Joy (F.J.): Soţul meu se numeşte Thomas Enns, este neamţ şi ne-am cunoscut în 2006. Eu şi el cântam împreună cu un ansamblu de corzi. Este artist, muzician şi cântăreţ. Thomas este liderul unei grupări de tineri care se întâlnesc de două ori pe lună şi studiază Administrarea Afacerilor la Universitatea Cologne. Este un creştin devotat în întregime, entuziasmat de Dumnezeu. Partenerul meu de viaţă este o persoană iubitoare şi sensibilă, cel mai minunat soţ şi tată.

O.D.C.: Eşti o persoană foarte ocupată. Cum e să fii mamă a doi copii?

F.J.: A fost întotdeauna visul meu să fiu mamă şi asta e o mare bucurie pentru mine. Dar în acelaşi timp este şi o mare provocare, o adevărată binecuvântare din partea lui Dumnezeu.

O.D.C.: La ce vârstă ai devenit creştină? Ce te-a făcut să te decizi să-I predai lui Isus viaţa ta? Cărei denominaţiuni creştine aparţii?

F.J.: Am crescut într-o familie creştină. Când aveam 13 ani, Dumnezeu mi-a revelat dragostea Lui şi mi-a arătat că El este adevăratul meu Tată. Am dorit să fiu botezată în apă, acesta a fost momentul când am decis să trăiesc pentru Isus. Sunt membra unei biserici penticostale ce aparţine de “Assemblies of God”. Pentru mine, denominaţiunea nu e aşa de importantă, mai importantă e relaţia mea personală cu Dumnezeu.

O.D.C.: Tocmai am ascultat una din piesele tale în germană şi mi-a plăcut. Titlul spune “Mein Ziel”, am găsit-o pe youtube. Care e mesajul ei? Când şi unde ai cântat-o ?

http://www.youtube.com/watch?v=6AOYTqDyMFA

F.J.: Piesa spune: “Tu eşti ţinta mea, Tu eşti pasiunea mea, Tu eşti calea mea, Tu eşti tăria mea. Te caut pe Tine, Fug către Tine Şi las trecutul în urmă. Tu eşti tot timpul acolo, Tu eşti motivul meu, ţinta mea.” Tu-ul din această piesă se referă la Isus. Am cântat această piesă în biserica din Munich. A fost un serviciu divin live, pe postul naţional de televiziune german, la inaugurarea Cupei mondiale de Fotbal. Am avut oportunitatea de a împărtăşi mărturia mea pe un post naţional de televiziune.

O.D.C.: Ai colaborat cu Hillsong pentru câteva piese în germană. Ce piese şi când ai început colaborarea?

F.J.: Colaborarea a început în 2005, când am înregistrat primul album Hillsong în germană şi am fost vocea principală în acel CD. De atunci, am fost invitată la unele conferinţe Hillsong şi de asemenea, să înregistrez şi alte CD-uri.

O.D.C.: Câte albume ai? “Only Hope” e primul tău album?

F.J.: Da, e primul şi singurul album. Conţine 13 cântece. Cele mai multe sunt în engleză şi unul în germană.

O.D.C.: Care e cântecul tău preferat? Pe care îl consideri ca fiind cel mai bun?

F.J.: Este cântecul principal de pe albumul “Only Hope”, după care am dat şi titlul albumului. Acest cântec vorbeşte despre speranţa pe care o avem în Isus şi despre planul Său pentru viaţa noastră.

O.D.C.: Spune-mi câteva cuvinte despre cartea ta “Ich mochte wahr und echt lebena.”

F.J.: Titlul se traduce “Vreau să trăiesc sincer şi real” şi aceasta este tema cărţii. Cartea povesteşte experienţa mea la filmările spectacolului “A Star search 2″ şi despre cum îmi trăiesc viaţa cu Isus. De asemenea, vorbeşte puţin despre familia mea, în perioada când am câştigat Star Search.

O.D.C.: De ce Israelul este cea mai importantă ţară pentru tine?

F.J.: Este Ţara Sfântă, ţara oamenilor lui Dumnezeu. Susţinem un proiect misionar numit AEBM (American European Bethel Mission). Am fost în Israel de câteva ori cu această organizaţie, în misiune, şi am ajutat oamenii săraci.

O.D.C.: Ce ţară ţi-ai dori să vizitezi?

F.J.: Aş dori să merg în Australia.

O.D.C.: Ce ştii despre România?

F.J.: Singura conexiune pe care am avut-o cu România a fost în biserica mea, unde aveam o prietenă româncă.

O.D.C.: Ce sărbătoare îţi place cel mai mult şi de ce?

F.J.: Îmi place Crăciunul pentru mesajul pe care îl transmite, acela că Isus a venit în lume ca om. Îmi plac, de asemenea, aranjamentele cu zăpadă şi lumini şi mirosul de prăjituri din bucătăria mea.

O.D.C.: Care sunt metodele de care te foloseşti pentru a avea o viaţă spirituală?

F.J.: Pentru mine este foarte important să citesc regulat din Biblie, să nu neglijez biserica, să particip la serviciile divine ale bisericii, chiar dacă sunt în călătorie, de multe ori. Rugăciunea este adevărata părtăşie cu Dumnezeul meu.

O.D.C.: Care este cea mai importantă rugăciune la care ţi-a răspuns Dumnezeu?

F.J.: El mi-a răspuns la rugăciune de când aveam 5 ani. A fost prima mea rugăciune importantă. M-am rugat lui Dumnezeu să îmi dea un frăţior, chiar dacă părinţii mei nu mai doreau să aibă încă un copil. Aşa că, printr-un miracol, Dumnezeu a făcut-o pe mama să se răzgândească şi am avut un frăţior.

O.D.C.: Dacă ar fi să transmiţi un mesaj pentru cei din jurul tău, ce ţi-ai dori să le spui?

F.J.: Aş dori să le transmit că fiecare e iubit necondiţionat şi în totalitate de Isus Hristos. Fiecare a fost creat pentru un scop. Dragostea lui Isus poate şi ne va elibera pe fiecare de orice păcat. Să fim deschişi ca indivizi şi să Îl căutăm dincolo de realitatea aceasta pe Dumnezeu!

Pentru Timisul Evanghelic - Octavian D. Curpaş , Phoenix, Arizona

Creştinii sunt chemaţi să promoveze valorile eterne ale Împărăţiei lui Dumnezeu

Creştinii sunt chemaţi să promoveze valorile eterne ale Împărăţiei lui Dumnezeu

Interviu cu Iosif Belea, directorul clinicii Pro Vita

Al şaptelea din cei doisprezece copii (şase fete şi şase băieţi) ai unei familii de creştini evanghelici, Iosif Belea a văzut lumina zilei pe 30 aprilie 1971, în Haţeg, judeţul Hunedoara. Mama i-a fost cel mai bun profesor şi tot ea i-a deschis încă din copilărie gustul pentru ştiinţă şi informaţie. Iosif, care a studiat teologia la Bucureşti, psihologia la Cluj şi comunicare şi relaţii publice la Braşov, este în prezent, directorul clinicii Pro Vita din acest oraş. Înfiinţată în anul 2000, Pro Vita oferă sub garanţia confidenţialităţii, ajutor specializat adolescentelor gravide şi persoanelor dezavantajate social, împletind asistenţa medicală cu consilierea într-o abordare creştină. Dacă faci parte din categoria viitoarelor mame fără perspectivă, Pro Vita te ajută să lupţi pentru tine şi pentru copilul tău, te învaţă să ai încredere în oameni şi îţi recomandă pacea şi liniştea sufletească până şi în cele mai dificile situaţii.

Reporter: - Cum aţi luat decizia de a urma Facultatea de Psihologie şi de ce v-aţi orientat spre acest domeniu?  

Iosif Belea: - Cu toate că prima mea vocaţie este teologia, de altfel, am şi fost timp de trei ani, asistent universitar la Universitatea Biblică din Bucureşti, a doua dimensiune vocaţională rămâne în cazul meu, psihologia, care se doreşte a fi componenta pragmatică a teologiei, în societatea contemporană. M-am orientat sau mai corect spus, am fost asistat şi orientat de Dumnezeu spre aceste domenii, care se pliază perfect pe textura mea lăuntrică.  

Reporter: - Cum aţi descrie, în câteva cuvinte, anii de studenţie?   

Iosif Belea: - Anii studenţiei reprezintă o perioadă de referinţă pentru mine. Aş putea să afirm că din perspectivă umană, viaţa mea a cunoscut două etape – înainte şi după facultate, desigur, până în 2001 când m-am căsătorit. Tot ce s-a întâmplat după acest eveniment, ţine deja, de o a treia fază.  

Reporter: - Cu ce gânduri aţi absolvit facultatea şi ce planuri aveaţi, ca proaspăt licenţiat?   

Iosif Belea: - Ca proaspăt licenţiat mi-am dorit să fiu totalmente la dispoziţia lui Dumnezeu şi să fac doar voia Lui.  

Reporter: - Care a fost traiectoria dvs de după absolvire până în momentul când aţi devenit directorul clinicii Pro Vita?   

Iosif Belea: - Dumnezeu m-a ajutat să înţeleg în ce direcţie dorea să mă îndrept, iar faptul că am acceptat să coordonez Clinica Pro Vita reprezintă o schimbare de paradigmă, deoarece în perioada studiilor teologice nu m-am gândit la aşa ceva. Împreună cu soţia, medic specialist de medicină internă, am deschis încă o organizaţie, PROLIFE INTERNATIONAL, pe care aş defini-o ca pe o nouă componentă a aceleiaşi viziuni.  

Reporter: - Cine a avut ideea unei astfel de clinici?  

Iosif Belea: - Am colaborat mai întâi cu o altă fundaţie din Braşov, după care am stabilit contactul cu Clinica Pro Vita din Cluj, prin urmare, Pro Vita Braşov s-a constituit ca una dintre filialele acesteia, celelalte două aflându-se la Bucureşti şi Târgovişte.  

Reporter: - Ce ne puteţi spune despre facilităţile pe care le oferiţi (furnizori, pacienţi, cabinete, etc.)?   

Iosif Belea: - La ora actuală, ProVita oferă medicamente, servicii şi consultaţii medicale generale şi de urologie, ajutor material, dar şi consiliere. Furnizorii noştri sunt alte fundaţii caritabile din judeţul Braşov, persoane fizice, organizaţii particulare sau oricine doreşte să facă donaţii.  

Reporter: - Cine poate să facă parte din personalul ProVita? Există şi voluntari care îşi oferă serviciile aici?  

Iosif Belea: - Orice persoană specializată are toate şansele să intre în echipa noastră. Desigur că lucrăm şi cu voluntari, mai ales atunci când vine vorba de publicitate, traduceri sau diverse acţiuni în şcoli. De asemenea, aş dori să menţionez că staff-ul ProVita ia parte la conferinţele Pro Life.  

Reporter: - Cât costă serviciile ProVita?  

Iosif Belea: - Nu toate serviciile oferite de Pro Vita costă, de exemplu, consilierea şi testul de sarcină sunt la liber. Pentru consultaţiile medicale generale şi de urologie, pacienţii trebuie să scoată din buzunar 25 de lei. De gratuitate beneficiază doar cei din staff, voluntarii şi rudele de gradul I ale acestora, iar ajutor material primesc în mod special, persoanele nevoiaşe.  

Reporter: - Care sunt criteriile în funcţie de care se stabilesc tarifele?   

Iosif Belea: - Tarifele sunt stabilite sub nivelul preţurilor practicate de celelalte cabinete medicale, tocmai pentru a asigura un grad de accesibilitate cât mai mare al pacienţilor.  

Reporter: - Cum vă promovaţi?   

Iosif Belea: - Facem publicitate stradală, folosind fluturaşi şi panouri publicitare.  

Reporter: - Aproximativ câte persoane trec anual, pragul clinicii, ce vârstă auşi din ce categorii sociale fac parte?  

Iosif Belea: - Ne-au vizitat în jur de opt sute de personae anual, în marea lor majoritate din pături sociale sărace sau de mijloc, începând cu adolescente de 15 – 16 ani până la bătrâni de 75 – 80 de ani.  

Reporter: - Ce ajutor specializat le oferiţi celor care apelează la sprijinul ProVita ?   

Iosif Belea: - Pacienţii noştri beneficiază de ajutor specializat, după caz, având la dispoziţie un psiholog, un medic internist şi un urolog.  

Reporter: - Puteţi să ne enumeraţi şi să ne descrieţi pe scurt, câteva din cele mai importante cursuri, programe, proiecte etc?

Iosif Belea: - “Şcoala mamei” se adresează mămicilor care sunt invitate să participe la discuţii pe diferite teme medicale, psihologice sau nutriţioniste, despre creşterea copiilor ori afecţiunile specifice vârstei. De asemenea, în liceele din judeţul Braşov, s-a desfăşurat şi continuă să se desfăşoare un alt proiect, prin care se urmăreşte promovarea unor valori educaţionale privind bolile cu transmitere sexuală, sarcina şi avortul. Cu ocazia Crăciunului, copiii nevoiaşi şi bătrânii din judeţul Braşov s-au bucurat de cadouri, prin “Maranatha”.  

Reporter: - Ce rezultate s-au obţinut în toţi aceşti ani de când funcţionează ProVita?   

Iosif Belea: - ProVita a salvat viaţa a numeroşi bebeluşi, a ajutat moral şi financiar persoane în nevoie şi nu în ultimul rând, a oferit o Evanghelie şi a vorbit despre mântuire celor aflaţi departe de Hristos.  

Reporter: - ProVita asigură asistenţă doar pe termen scurt sau există şi programe de durata?   

Iosif Belea: - Pro Vita asigura asistenţă atât pe termn scurt cât şi pe termen lung, însă totul depinde de deschiderea pacienţilor.  

Reporter: - Care sunt componentele esenţiale ce asigură succesul unei astfel de clinici?   

Iosif Belea: - La Pro Vita, oamenii şi educaţia continuă reprezintă ingredientele de bază în asigurarea succesului. Nimic nu estemai important aşadar, decât să îţi formezi un colectiv dedicat lucrării, gata oricând de sacrificiu, dar şi dispus să investească în pacienţi şi în resurse şi care să împărtăşească aceleaşi valori creştine şi să dorească să se specializeze şi să îşi împrospăteze cunoştinţele.  

Reporter: - Aţi mai avut şi eşecuri? Cât de mulţumiţi sunt pacienţii de ceea ce găsesc aici?  

Iosif Belea: - N-aş putea vorbi de eşecuri, însă fără îndoială că este loc de mai bine. În general, pacienţii se declară mai mult decât mulţumiţi.  

Reporter: - Cum arată o zi obişnuită pentru dvs?   

Iosif Belea: - Să spunem că destul de încărcată, deşi mă lupt să scap de rutină, de rugină şi de ruină.  

Reporter: - V-aţi confruntat cu provocări de când sunteţi director la ProVita?   

Iosif Belea: - Aproape fiecare zi aduce cu sine o serie de provocări, însă printre cele mai dificile se numără resursele.  

Reporter: - Ce satisfacţii aţi avut?   

Iosif Belea: - Multiple, mai ales atunci când vezi că Dumnezeu mai salvează prin tine încă o viaţă.  

Reporter: - Ce anume îşi doresc cei din staff de la dvs?   

Iosif Belea: - Cred că în special să le fiu un exemplu în orice domeniu.  

Reporter: - Este solicitantă munca într-o asemenea clinică?   

Iosif Belea: - Dostoievski spunea că de Dumnezeu terbuie să te apropii în stare de jertfă, iar eu subscriu acestei afirmaţii.  

Reporter: - Este ProVita o clinică creştină?   

Iosif Belea: - Desigur, tot ceea ce oferim aici are o tentă creştină, mai ales în ceea ce priveşte consilierea sau testele de sarcină.  

Reporter: - Cum împletiţi asistenţa medicală cu elementul religios?   

Iosif Belea: - Pacienţii au acces la broşuri şi reviste cu teme creştine, pe care le pot studia, în funcţie de opţiune, în sala de aşteptare sau acasa.  

Reporter: - Aţi văzut minuni de când lucraţi aici?   

Iosif Belea: - Viaţa poate fi trăită clipă de clipă ca o minune sau ca o normalitate. Personal, am ales prima variantă.  

Reporter: - În ce măsură a rezistat ProVita prin credinţă?   

Iosif Belea: - Noi am fost învăţaţi de Dumnezeu să trăim numai prin credinţă.  

Reporter: - Din experienţa de până acum, în calitate de director al acestei clinici, ce recomandări le-aţi face celor care au deschis deja sau intenţionează să deschidă o astfel de clinică?   

Iosif Belea: - Să se roage şi să acţioneze crezând în Dumnezeu.  

Reporter: - Rezumând, ce etape a parcurs până în prezent ProVita şi ce a mai rămas de făcut ?   

Iosif Belea: - Nu cred că greşesc dacă afirm că Pro Vita s-a născut, a murit şi a reînviat. În prezent, ne dorim o explozie de potenţial, care va fi posibilă doar în măsura în care şi alţii vor spune « da , vreau să fiu parte integrantă din această minune divină numită Pro Vita ».  

Reporter: - Care au fost impresiile cu care aţi plecat din Arizona?   

Iosif Belea: - Excepţionale, păcat că nu am stat acolo decât două zile, pe care oricum, le-am dedicat slujirii în biserică.  

Reporter: - Aveţi în plan un parteneriat ProVita cu o clinică din Arizona sau din State?   

Iosif Belea: - Din nefericire, deocamdată nu se pune problema de aşa ceva, pentru simplul fapt că încă nu am întâlnit oamenii potriviţi, dar cred că la timpul hotărât, Domnul mi-i va scoate în cale şi parteneriatul de care vorbeaţi va deveni posibil.  

Reporter: - Ce altceva aţi dori să le mai împărtăşiţi cititorilor noştri?  

Iosif Belea: - Îi rog să îşi amintească de faptul că în 1989, imediat după Revoluţie, România a trecut dintr-un ghetou comunist într-o junglă de libertinaj şi haos. Astfel, după o anestezie morală ce a durat nici mai mult nici mai puţin de cincizeci de ani, reflexele de normalitate ale demnităţii românului tind să ţină de domeniul arheologiei morale. În acest context, noi, creştinii, suntem chemaţi nu numai să dăm o luptă permanentă împotriva acelor realităţi care încearcă să mutileze chipul lui Dumnezeu în om, dar să şi promovăm valorile eterne ale Împărăţiei Sale. Nu trebuie să ne sperie criza mondială, ci acum mai mult ca oricând, să ne cristalizăm convingeri biblice sănătoase, să ne încredem din toată inima în Domnul şi să nu uităm că El este proslăvit în noi dacă noi ne găsim plăcerea în El.  

Octavian D. Curpaş - Phoenix, Arizona